E apus de soare.
Un joc de “ Şah şi Mat” .
Se sperie fiinţa în a sa nefiinţă,
îi frică,se teme ..îl apucă o groază,
remuşcările tot mai des îl cuprind,
iar el îşi întoarce privirea-n apoi
şi urlă-n durere în asfinţitul gol.
Sărmanul se tînguie vieţii,
iar viaţa îl mustră în conştinţă ,
îi dă de înţeles că e firesc
să lupte o viaţă pentru un deces .
Fiinţa contrăzice părerea Vieţii,
o blastămă cu glas diavolesc ,
se întoarce cu spatele şi ţipă.
Moartea-i aude chemarea ,
dar nu se grăbeşte să vină .
Fiinţa o roagă îngenunchind
să-i stingă ochii cît mai curînd...
Viaţa Şi Moartea îşi continuie jocul
trofeul fiind "Fiinţă", disperată nălucă
Viaţa îi face Morţii un " şah "
iar Moartea răspunde Vieţii cu "Mat" -
asfel Moartea învinge Viaţa
îşi sărută trofeul omorîndu-l dimineaţa.
