Răstignesc amintirele din trecut pe o stîncă
să le sfîşie vulturii că le place mult sîngele
mii trist , simt în vene curgînd ceva roşu şi rece
se distruge ce a fost iar viaţa pe ale sale trepte trece
Am ales să trăiesc din amintiri sfinţite cu zîmbet
să mă ridic din cădere , chiar dacă prăpastia-i adîncă
Dînd libertate viselor sfinte din lumea mea grea
caut un motiv înşelător pentru a le putea uita
Scuze nu voi avea ,aceasta-mi e povara acceptată
iar slovele scrise de mine nu vor muri niciodată
le voi slobozi în văzduh, să se umple cu ele
să fie mîngîierea pentru cei ce se află în clipele grele
Комментариев нет:
Отправить комментарий