Numarator de stele şi frunze batute de vînt
încerc să mă vindec de tine şi cît mai curînd
sunt în genunchi cu privirea ţintită spre cer
Doresc cel mai mult să fiu ajutat de EL
Adăpostesc în mine amintiri ce par a fi străine
gîndurile sau rătăcit printre vise coplişite de dor
în inima mea e întuneric şi loc pentru lumină acum nu găsesc
dar aştept o steluţă să cadă luminîndu-mă să o păzesc
Însă acum sunt mai sărac decît pustiul
Şi umbra în ochii trişti se oglindeşte a jale
aş Vrea să strig că sufletul e rănit şi doare
dar privesc în grădină cum înghiaţă şi moare ultima floare
Комментариев нет:
Отправить комментарий