Prorocie

curge din cer picături de rugină.
se aşterne un covor de pucioasă şi scrum
pămîntul e lipsit de humus dar plin de ruine
iar apa e singe curat ce curge pe un alt drum ...

iarba devine ghimpoasa dar nu e urzică
respirăm adînc şi profund cu greu, mai mult CO2
Gustul de viaţă se transformă în mucigai şi miroase moarte
iar frica te doboară înconjurîndu-te prin Toate

aştrii cereşti se topesc de căldură
noaptea-şi lungeşti domnia într-un spaţiul pierdut
oamenii se întărătesc la o nebunatică amăgire şi ură
iar tot ce se întîmplă este o deşertăciune şi un absurd