Rătăcitul

• Calc atent  pe treapta vieţii dure, înspăimântat,
• Respir încet şi am fiorii adesea înfriguraţi,
• Șterg praful de pe polița iluziilor şi-a Amintirii,
• Unde locuieşte ea  -" icoana sfântă"- a  iubirii.
• 
  
• 
  
• Privesc înfricoşat  spre  finalul întristării
• Și din ochii sparţi  curge lin  ceva, amărui - sărat.
• Șterg  de pe obrazul palid drumul lacrimilor mele,
• Un rătăcit  sunt, răpit de un  gând mult prea stricat.
• 
  
• 
  
• Chinuit în conştiinţă, judecat de propriul Eu,
• Pedepsit cu suferinţa pentru dragostea distrusă,
• Aruncat  în temniţa "singurătăţi", încătuşat cu tăcere,  
• Îngrop adânc, răposata speranţă pentru înviere.