“E prea tirziu…”

calcind pe roua diminetii,
privind spre zorile senine,
facind doar primul pas spre ea,
incet intinzi si mina ta…

ramii uimit de-a ei privire
si de zimbetul fidel,
te retragi in amintire,
stirnit de vintul despartirii.

pasesti spre ea
si lasi in urma tot ce a fost si ce n-a fost,
pasesti spre noua ta  chemare
la care timpul iti propune-o noua incercare.

iar timpul trece si-i tirziu deja

sa uiti, sa ierti  si sa-ti revii,  
dar si istoria sa ti-o rescrii
e imposibil, caci suspini.

ochii in lacrimi nu te mai  intelegeau,
caci inima dorea pe altcineva…
si picaturle de ploaie sterg
tot ce-ai creat tu pentru ea.

suspina chiar si timpul
si te trezesti cu disperare ,
caci viata ta se risipeste
si sufletul la fel te doare.