“Vis Apocaliptic”

sub umbra mortii
cu carari de scrum in valea plingerii
s-a facut popas  la sfirsit de drum.
aveam si tamie, si argint aveam,
credeam ca ma va ajuta
in caz de va veni "cel" ce va ataca.
incet paseam ...pas cu pas;
spaima ma infiora
recunosteam la orice pas facut greseala mea,
nimic nu mai era, doar desert plin cu foc.
nici cer nevinovat ce nu mai exista,
nici nori incaruntiti, nici lumina,
pentru cei ce purtau vina.
chiar si rosul singe
curgea  ca lava din cei care plingeau.
e infern...ciudate simtiri,
nici un chip satisfacut de ceea ce se intimpla,
nici zimbet prefacut,
fiindca zimbete acolo nu exista,
nici vint nu bate in "cetatea durerii”…
isi ispasesc pedeapsa in tacere
confirmata de suprema  Judecata;
dintr-o parte monstri cu biciul
lovesc fara indurare;
stropi de carne imprastiati
peste cei ce nu sunt vii,
lacrimile usor confundate  cu singe…
in Infern nimeni nu deosebeste

cine e ranit iar cine intradevar plinge…
nimeni nu e sfint chiar si aici pe pamint.
din cealalta cununi pentru rasplata,

pentru a lor credinta e o Biruinta…
…e Vis Apocaliptic, nesfintit,
nascut din pacate
pentru fiinte ce gresesc in gindiri si fapte.