“Făgădueşte-mi, Moarte!”

aş vrea să mor aici pe loc

să mă usuc îndată

să fiu înmormîntat ca cînii

undeva departe...

iar pleoapele să nu mi se-nchidă,

cu ochi deschişi să plec

din această mizeră lume

spre ceva etern.

aş vrea să gust din tine moarte

cît de banal nu ar suna,

dar nu mie frică nici o clipă

de gîndul meu  nebun de negru.

doresc să plec ca  boschetar

nici raclă să nu am…

Făgădueşte-mi, Moarte!

că mă vei stinge-n asfinţit,

iar deasupra mea să zboare

fluturaşi verzi şi mici negre petale.

prea multe cer eu de la tine

căci eşti un hoţ  vii pe furiş,

dar am o rugăminte-aparte:

“…nu te grăbi, nu te grăbi

atîta timp cît voi Iubi…”